Boala pilonidală sau Chistul pilonidal

Boala pilonidală reprezintă o afecțiune a pielii din zona șanțului interfesier provocată de creșterea unui fir de păr sub piele. Inițial, ea se prezintă ca o inflamație, asemeni unei umflături pe suprafața pielii, dar apoi crește în dimensiune și capătă aspectul unui coș plin cu lichid. În termeni medicali, el se numește chist pilonidal.

Cel mai frecvent, această boală este întâlnită la bărbații între 20 și 50 de ani, supraponderali, sedentari și cu un nivel al pilozității crescut. Deși inițial se credea că afecțiunea este una congenitală, studiile ulterioare au arătat că apare din cauza unor factori favorizanți și, lăsată netratată, poate deveni cronică.

Dacă respectivul chist se infectează, abcesul pilonidal rezultat devine extrem de dureros, de aceea este indicat un examen medical încă din stadiul incipient.

Sunt situații excepționale când boala pilonidală apare și la femei, dar incidența este de 3-4 ori mai scăzută decât în cazul bărbaților. Cel mai adesea, chistul pilonidal la femei apare în perioada sarcinii din cauza creșterii în greutate sau a schimbărilor hormonale.

Cauze:

O cauză foarte clară pentru apariția bolii pilonidale nu a fost încă depistată, dar, pentru că diagnosticarea s-a făcut, în special, la bărbații cu o pilozitate corporală mai accentuată, se consideră că printre cauze ar fi:

• hainele prea strâmte (care favorizează frecarea cu firele de păr din zona coxo-anală, acestea pătrunzând mai adânc în piele și provocând, astfel, apariția chisturilor pilonidale);

• mersul pe bicicletă (tot ca urmare a frecării, mai ales în zona anală, fiind favorizată apariția abceselor pilonidale);

• unele profesii, precum bărbierii și îngrijitorii de câini (pentru că firele de păr intrate sub piele sunt tratate de organism ca fiind corpuri străine, sistemul imunitar creează o zonă de inflamație în jurul lor.

Printre factorii de risc ai bolii pilonidale ar fi:

• sexul (bărbații sunt mai predispuși să dezvolte această afecțiune comparativ cu femeile);

• vârsta (boala pilonidală apare, mai ales, la băieții adolescenți în perioada pubertății);

• ocupația (mai predispuși la apariția boli pilonidale sunt șoferii de camion, IT-iștii, contabilii - pentru că petrec mult timp pe scaun);

• obezitatea;

• excesul de păr;

• stilul de viață sedentar.

Simptomele care însoțesc un chist pilonidal devin mai accentuate odată cu suprainfectarea:

• durere în timpul șederii;

• înroșire a zonei unde firul de păr este crescut sub piele;

• sensibilitate la atingere;

• acumulare de puroi;

• fire de păr care ies din chist;

• febră (în cazuri de suprainfectare);

• formare a unor mici găuri în chist.

Diagnostic:

Diagnosticarea bolii pilonidale este făcută de medicul chirurg sau dermatolog pe baza unui examen clinic, adică pur și simplu prin inspecția zonei interfesiere. 

Uneori, boala pilonidală necesită un diagnostic diferențial. Astfel, dacă dimensiunea și forma chistului ridică îngrijorări, atunci medicul dermatolog sau chirurg poate cere analize de sânge pentru a elimina alte posibile infecții cu bacterii.

În plus, în cazuri grave, pot fi recomandate investigații medicale imagistice precum RMN sau CT pentru a vedea chistul pilonidal în imagini 3D, necesare pentru a identifica orice alte mici cavități sinusale formate sub piele. 

Tratament:

În funcție de stadiul bolii, tratamentul acesteia presupune mai multe etape:

• Drenajul și incizia (presupun o curățare a chistului sub anestezie locală și  lăsarea lui deschisă să se vindece, proces care durează până la cinci săptămâni. În acest timp, medicul va administra antibiotic, analgezice și antiinflamatorii. Rata de recidivă variază între 20–50% și depinde foarte mult de rigurozitatea igienei păstrate de pacient pe durata vindecării);

• Excizia (presupune o intervenție chirurgicală de îndepărtare totală a chistului. Aici, medicul decide dacă închide total incizia, dacă o lasă deschisă sau dacă drenează cavitatea respectivă până la vindecare. În cazul suturării inciziei, vindecarea apare după o lună; în schimb, în cazul lăsării ei deschise, vindecarea durează până la o lună și jumătate).

Îngrijirea postoperatorie:

Tratamentul acasă al bolii pilonidale după operație presupune menținerea unei igiene riguroase în zona afectată și îngrijirea ei conform indicațiilor medicului. Deoarece procesul poate fi dureros, se poate recomanda administrarea analgezicelor și chiar a antibioticelor, pentru a evita suprainfectarea plăgii.

Evitarea șezutului prelungit aproximativ 14-21 zile postoperator

Pentru a preveni apariția unui nou chist pilonidal, medicul specialist poate indica epilarea zonei, evitarea hainelor strâmte și a statului prelungit pe suprafețe dure.

Complicații

Principalul risc al bolii pilonidale îl reprezintă rata ridicată de recidivă. Aproape 50% dintre pacienții care au fost diagnosticați și tratați se confruntă cu reapariția chisturilor sau abceselor pilonidale.

De asemenea, un număr foarte mare de pacienți se prezintă la medic atunci când boala este deja într-un stadiu avansat, adică prezintă un abces pilonidal care este o complicație a acestei afecțiuni și care este însoțit de durere, mâncărime, stări febrile ori subfebrile, hiperestezie cutanată și apariția de mici orificii la nivelul pielii.

Prevenție

Pentru o bună prevenție a bolii pilonidale, este importantă conștientizarea cauzelor care duc la apariția ei. Astfel, ar trebui evitat sedentarismul și ar trebui menținută o greutate potrivită și un stil de viață sănătos, cât și o igienă corespunzătoare la nivelul feselor.